The HemingWay

admin

The HemingWay sau „calea lui Hemingway”, e construită din câteva ingrediente care se repetă în viața și opera lui; ele au alimentat mecanismul prin care scriitorul și-a transformat viața în literatură și literatura în propria legendă.

Scrisul – scrie limpede, cu o anumită disciplină, face economie de cuvinte, propoziții clare, puține adjective, „iceberg theory”: spui puțin, sugerezi mult; dialoguri extraordinare
Aventura, riscul – rănit în primul război mondial, Africa, safari, Cuba, Paris, Spania, călătorii, două accidente de avion, apropierea deliberată de pericol: frontul, vânătoarea, coridele, pescuitul oceanic.
Femeile și iubirea – patru căsătorii, cu Hadley Richardson, Pauline Pfeiffer, Martha Gellhorn și Mary Welsh -, relații numeroase, pasiune, gelozie, despărțiri; toate intră și în literatură.
Prietenia și competiția – scriitori, artiști, box, rivalități (Francis Scott Fitzgerald scria despre dorință, bani, statut social, iubire și visul american; Hemingway despre acțiune, curaj, război, moarte și comportamentul omului sub presiune), nevoia de a se măsura cu ceilalți.
Curajul și demnitatea în înfrângere – probabil dimensiunea cea mai „Hemingway”: omul poate pierde, poate fi rănit, poate fi învins, dar contează cum pierde.
Masculinitatea – box, arme, pescuit, vânătoare, război, rezistență fizică; însă în cărți această masculinitate este adesea mult mai fragilă decât imaginea publică pe care și-a construit-o.
Natura și animalele – marea, peștii, Africa, vânatul și, într-un registru complet diferit, pisicile: în spatele personajului dur exista omul capabil de atașament și tandrețe față de animale. In 1943, Ernest Hemingway, living in the Finca in Cuba with his third wife and 11 cats, wrote to his first wife: “One cat just leads to another… The place is so damned big it doesn’t really seem as though there were many cats until you see them all moving like a mass migration at feeding time.”
Alcoolul și convivialitatea – baruri, restaurante, cocktailuri, vin, conversație; parte importantă a mitologiei Hemingway, dar și o zonă distructivă.
Moartea – este permanent în apropiere: războiul, accidentele, uciderea animalelor, moartea personajelor, sinuciderea tatălui său și propria sinucidere în 1961. Și nepoata sa, actrița Margaux Hemingway, s-a sinucis în 1996.
Autoinventarea – Hemingway nu doar și-a trăit viața; și-a construit personajul „Hemingway”. Aventurierul, pescarul, vânătorul, corespondentul de război, îndrăgostitul, devin parte din propriul brand.

Ernest Miller Hemingway (21 iulie 1899 – 2 iulie 1961) a fost un jurnalist american, romancier, scriitor de povestiri și sportiv.

Stilul său literar discret a avut o influență puternică asupra ficțiunii secolului XX, în timp ce stilul său de viață aventuros și imaginea sa publică i-au adus admirația generațiilor ulterioare.

Hemingway a produs cea mai mare parte a lucrărilor sale între mijlocul anilor 1920 și mijlocul anilor 1950.

A publicat romane, povestiri și două lucrări de non-ficțiune. Multe dintre lucrările sale sunt considerate clasice ale literaturii americane.

Picături din viața lui :

Copil, făcea vacanțele la Windemere, unde avea mereu provizii mari de cărți.
Mama sa era cântăreață de operă; tatăl era medic.
În vara lui 1914, la 15 ani, s-a deșirat, așa cum fac de obicei adolescenții. El a trecut de la 1,60 în primăvară la 1,80 metri înălțime și a câștigat 15 kg în septembrie. Colegii, copiii nu l-au mai recunoscut, au zis că adevăratul Ernest sa înecase și ăsta era « revenant-ul ». S-a apucat atunci de înot, fotbal american și box. Acum putea fi luat în serios.
În ultimii ani de liceu face cursuri de jurnalism și scrie la revista literară a liceului.
În iunie 1917, la sfârșitul liceului, nu mai era băiatul timid de la începutul său, ci un tânăr seducător sigur pe el. Pe 15 octombrie 1917 Ernest renunță să se ducă la facultate și pleacă la Kansas City.
Unchiul Tyler îl angajează la Kansas City Star (ziar deținător a 8 premii Pulitzer), pentru o perioadă de probă de o lună, cu un salariu de 15 $ pe săptămână (azi ar fi cam 332 $). Învață meserie și intră în contact cu fauna orașului ; atmosfera periculoasă îl atrage.
Pe 22 mai 1918 pleacă la Bordeaux ca să ajute Crucea Roșie pe front. Ajunge pe 1 iunie, apoi pleacă la Paris, după care pleacă la Milano, unde ajunge pe 7 iunie, să ajute la protejarea unei uzine de muniții devastată de o explozie. În noaptea de 7-8 iunie este rănit, ajunge la spitalul de campanie din Treviso. La actualitățile Pathé părinții săi își văd băiatul în uniformă, în fotoliu rulant : e primul rănit american în Italia. Faptul că a scăpat cu viață îl face să creadă că e nemuritor.
Una din infirmierele de la spital, Agnès von Kurowsky, 26 de ani, ochi gri, îl simpatizează pe Ernest, 19 ani. El se îndrăgostește instantaneu de ea și visează că se vor căsători. Ea va întrupa personajul Catherine Barkley din cartea Adio arme.
Când se întoarce la New York cu aura de erou, dă interviuri, vorbește la conferințe. La mijlocul lui martie 1919 află că Agnès se va mărita cu altul. Rănit, se întoarce în Michigan, la pescuit; apoi va petrece vara cu băieții la pescuit, la vânătoare și la petreceri, lucru care îi va ridica moralul.
Pe 31 octombrie 1920, la o petrecere, o cunoaște pe Hadley Richardson, care cânta la pian și juca tenis. Hemingway intuiește că se va căsători cu ea. Petrec timp împreună. Ernest o roagă să îi recitească manuscrisele. « Ea se dovestește a fi un lector bun, ajutată și de urechea muzicală ; cum ea știe valoarea notelor și a tăcerilor, știe și să aprecieze ritmul unei proze, importanța punctuației și alegerea cuvintelor ; ea îi devine astfel indispensabilă » . Se căsătoresc pe 3 septembrie 1921. Vor divorța în ianuarie 1927. Of Hemingway’s marriage to Hadley, Meyers claims: “With Hadley, Hemingway achieved everything he had hoped for with Agnes: the love of a beautiful woman, a comfortable income, a life in Europe.”

“In Paris lived “the most interesting people in the world”. In Paris, Hemingway met American writer and art collector Gertrude Stein, Irish novelist James Joyce, American poet Ezra Pound and other writers.

Ernest și Hadley se vor instala la Paris în 1922. El era corespondentul ziarului Toronto Star și avea un salariu de 75 $ pe săptămână (azi ar fi cam 1145 $) plus cheltuieli.
Hadley Richardson sosește deci alături de proaspătul său soț, scriitorul Ernest Hemingway, în spectaculosul Paris al așa-numitei Generații pierdute (expresie aparținând lui Gertrude Stein, amica lui Ernest, care desemna generația celor marcați de primul război mondial), aflat în plină epocă a jazz-ului, populat de scriitori, artiști și filozofi care împânzesc cafenelele de pe ambele maluri ale Senei. Dar promisiunea ei inițială, de a-și sprijini soțul pe calea afirmării literare și a-și dedica viața ascensiunii acestuia, se dovedește o încercare mai grea decât estimase. În lumea plină de tentații, a cafenelelor unde se petrece cu absint și jazz până în zori, a dezinhibatelor și mereu elegantelor flapper girls, pentru cei doi e tot mai greu să păstreze armonia conjugală de care s-au bucurat în prima perioadă a căsniciei. Odată cu publicarea primului volum de povestiri al lui Hemingway și cu succesul de care acesta se bucură, începe și disoluția cuplului, iar Hadley descoperă că probabil prețul plătit pentru reușita literară a soțului ei a fost chiar căsnicia lor
La Paris, în Montparnasse, Hemingway petrece timp mult și scrie la o cafenea care devine astfel celebră: La Closerie des Lilas. Alți clienți ai cafenelei din acei ani : Guillaume Apollinaire, André Billy, Francis Carco, Fernand Léger, Constantin Brâncuși, Max Jacob, Louis Aragon, Tristan Tzara.
În toamna lui 1923 pleacă la Toronto, pentru că acolo dorea Hadley să nască. Dacă era fată, i-ar fi pus numele Sylvia, după Sylvia Beach, cea care crease librăria Shakespeare & Comp din Paris, pe care americanii din oraș o adorau. “Cum e băiat, nu-l vom putea numi Shakespeare”, îi spunea Hemingway Sylviei. Băiatul, născut pe 10 octombrie 1923, se va numi John Hadley Nicanor Hemingway. În ziua nașterii, cu două săptămâni înainte de termen, Hemingway era în tren, dinspre New York spre Toronto, alături de Lloyd George, fostul prim ministru britanic, îndepărtat de la putere în 1922.
În ianuarie 1924, Hemingway și familia sa se întorc în Paris, vor sta aproape de Ezra Pound, cu care erau prieteni. Hemingway vizitează Provence și apoi Spania. În Navarra, la o corrida, ia taurul de coarne la propriu, câștingând admirația localnicilor.
În 1925, la Dingo Bar, rue Delambre, Hemingway îl cunoaște pe Francis Scott Fitzgerald (FSF) care se instalase la Paris. Ernest îl va prețui, la fel ca și pe Dos Passos. FSF îi va citi, la Closerie des Lilas, lui Ernest, dintr-o carte încă fără nume. Ea se va numi The Great Gatsby și va fi publicată pe 10 aprilie 1925. FSF a primit pentru carte un avans de 3,939 $ în 1923 și restul, de 1,981.25 $, la publicare. FSF va muri în mizerie, la Hollywood, ca scenarist.
În vara lui 1926 Hemingway se desparte de Hadley, se mută singur în rue Froidevaux și continuă cu Pauline Pfeiffer, cu care începuse relația în aprilie 1926. Vor sta căsătoriți între 10 mai 1927 și 4 noiembrie 1940. Înainte de plecarea din Cuba înapoi în SUA, în 1960, Hemingway s-a dus la restaurantul preferat Floridita, unde Tennessee Williams l-a întrebat ce mai face Pauline. “Hemmy” ar fi răspuns: « A murit, ca toată lumea. Apoi a încetat să mai fie în viață ».
Pe 20 decembrie 1927 are loc la Paris inaugurarea restaurantului La Coupole. Vor fi acolo Moise Kisling, Maurice de Vlaminck, André Derain, Jean Cocteau, Louis Aragon. Alberto Giacometti vine în fiecare seară. La mese îi poți vedea pe Piet Mondrian, Lawrence Durrell, James Joyce, Samuel Beckett, Anais Nin, Louis Armstrong, Henry Miller, Constantin Brâncuși, Delaunay, Fritz Lang, Louis Bunuel, Giorgio de Chirico, Pablo Picasso, Max Jacob, Salvador Dali, Serghei Prokofiev, Francis Scott Fitzgerald, George Gershwin și mulți alții. Era o lume.
Hemingway va mai fi căsătorit cu Martha Gellhorn, cu care începuse relația în 1937, în Spania, între decembrie 1940 – 1945 și cu Mary Welsh, din martie 1946 până la moartea scriitorului, în iulie 1961.
În 1954 primește premiul Nobel pentru literatură “for his mastery of the art of narrative, most recently demonstrated in The Old Man and the Sea, and for the influence that he has exerted on contemporary style.” Nu se duce să i se înmâneze premiul, trimite un mesaj.
La 2 iulie 1961, la 61 de ani, s-a sinucis la locuința sa din Ketchum, Idaho. Pe lista scriitorilor sinucigași se află și Virginia Woolf (1882–1941), Stefan Zweig (1881–1942), Sylvia Plath (1932–1963), Yukio Mishima (1925–1970), Cesare Pavese (1908–1950), Romain Gary (1914–1980) și alții.

Cărți de Hemingway :

Bătrânul și marea
Adio, arme
Pentru cine bat clopotele
A avea și a nu avea
Fiesta
Puhoaiele primăverii
Insulele lui Thomas Hudson
Dealurile verzi ale Africii
Noaptea dinaintea bătăliei și alte povestiri
Zăpezile de pe Kilimanjaro și alte povestiri

Cărți despre Hemingway:

Patrick Poivre d’Arvor, Hemingway. La vie jusqu’à l’excès, Arthaud, Flammarion, Paris, 2011
Linda Wagner-Martin, A Historical Guide to Ernest Hemingway, Oxford University Press, 2000

Links :

Video:

https://www.youtube.com/watch?v=7yOjLaws9HQ

Notă privind imaginea: Ilustrație realizată cu AI pe baza fotografiei lui Ernest Hemingway în cabina bărcii sale “Pilar”, Cuba, circa 1950, care este în domeniul public mondial. This work has been released into the public domain by its copyright holder, John F. Kennedy Presidential Library and Museum. This applies worldwide.

Leave a Reply Cancel reply