Băiatul bun iubește fata rea

După 20 de ani, am devorat din nou, pe parcursul unei zile, “Rătăcirile fetei nesăbuite” de Mario Vargas Llosa. De ce?

Pentru că subiectul e mortal. E o carte scrisă la 70 de ani, cu mintea așezată, cu experiența care îți permite să survolezi un secol cu o anumită detașare, cu un zâmbet reținut. Scriitura e captivantă, acțiunea e electrizantă, ca la un roman polițist.

Povestea începe la Lima și o ia razna la Paris (simpatic că menționează rue des Canettes, am stat o dată la un hotel acolo, dar am trecut des pe acea străduță în drum spre biserica Saint-Sulpice, care apare și în Codul lui Da Vinci al lui Dan Brown), la Londra, Tokyo, Madrid, unde personajele rătăcesc în căutarea fericirii.

Pentru că începe cu primo amore, în adolescență, când sufletul zboară după fluturi.

Istoria de 40 de ani a pasiunii naive, nebune, a lui Ricardo Somocurcio, “băiat bun”, cuminte, traducător și translator, pentru o fată săracă, dar frumoasă, care își schimbă constant identitatea, bărbatul și țara, este minunată, patetică, melodramatică, ridicolă și adorabilă.

Ricardo o cunoaște pe “Lily” – o primă minciună dintr-un șir lung –, în anii ’50, la Lima, în frumosul cartier Miraflores. Ea, la 14 ani, se dă chiliană înstărită, dar când se află că e fata unei bone peruane, dispare din peisaj.

Căutarea bunăstării materiale de către o peruană săracă de-a lungul unor decenii triste ale secolului 20 e comună unui număr de sute de milioane de fete de pe toată planeta. Valabil și pentru băieți.

Ricardo ajunge apoi student la Paris, un oraș în plină efervescență alimentată de dezbaterea Sartre – Camus și loc de întâlnire a numeroși sud-americani.

„Fata rea”, tovarășa Arlette, acum o membră a unei gherile pro-Castro, reapare prin intermediul unui prieten. În fruntea unei rețele de marxiști, acest prieten își propune să răstoarne dictatura militară peruană.

El încearcă să o coopteze, dar „fetița chiliană”, marcată de trauma lipsurilor din copilărie, preferă să caute obsedant bogăția și luxul cu orice preț. Și reușește. Fosta Lily devine astfel Mme Arnoux, nevasta unui bărbat relativ bogat, diplomat francez.

“Fata rea”, mai degrabă nesăbuită, își va spune apoi Mrs Richardson, Kuriko, în funcție de situație. Se va mărita din nou, va avea acte false, va risca expulzarea. Va minți și se va minți încontinuu.

Din perspectiva lui Ricardo, e un roman de dragoste. Dintr-a ei, e un roman de dragoste pentru bani. Lily iubește banii, Ricardo o iubește pe Lily. Idealul ei este de a sta numai „alături de un bărbat foarte bogat și foarte puternic”. Idealul lui e ea, acasă cu el, la Paris.

Pentru Lily, ascensorul social prin mariaj cu bani e soluția. Pentru el, e munca.

Pentru Lily, dragostea sinceră este o formă de slăbiciune. Pentru el, e sensul existenței sale. Captiv emoțional, Ricardito e singurul care o iubește cu adevărat, care o îngrijește, care o ajută; ea se folosește de el când are nevoie, dar nu îl iubește, căci e un pispirică sărac. În ciuda abisului moral dintre ei, băiatul bun continuă să o iubească.

Evident, cei doi se și căsătoresc, pentru ca ea să aibă în sfârșit acte; mariajul nu va ține, căci ea nu poate fi o soție obișnuită.

În triatlonul de respingere, abandon, suferință, Ricardo e campion, la individual – căci iubește o singură femeie.

La proba de alegeri proaste și necazuri, Lily devine campioană intercontinentală cu ocazia intrării în relație cu un membru al yakuza.

Așa că mă gândeam că un titlu mai potrivit ar fi fost “Suferințele fetei sărace”.

Fundalul istoric al cărții este asigurat de o parte din transformările dramatice ale lumii postbelice din anii ’60-’90.

Llosa a ales-o pe Lily pentru un contrast puternic cu Ricardo. Dacă ar fi ales o colegă de facultate de-a lui, deșteaptă, muncitoare, cu substanță, o performeră în domeniul ei, poate mai puțin frumoasă ca Lily, cei doi s-ar fi căsătorit, ar fi trăit mic-burghez la Paris, ar fi ajuns “des bobos” și cartea s-ar fi terminat după 10 pagini.

Lily era o femeie frumoasă. Fără studii & job, era doar un trup.

S-a făcut un serial de televiziune bazat pe romanul scris de Mario Vargas Llosa. Serialul este produs de Wills Studios din Miami pentru TelevisaUnivision. Îi are în distribuție pe Macarena Achaga, actriță, cântăreață, model de la 15 ani, născută în 1992 în Argentina și Juan Pablo Di Pace. Serialul a avut premiera pe Vix+ pe 8 decembrie 2022. În martie 2023, serialul a fost reînnoit pentru un al doilea sezon.

See Also

Will companies be happy to hire unhappy men?

M-am uitat după povești și personaje similare. Există o anumită asemănare între Lily și Jenny din filmul Forrest Gump. Lily apare și dispare din viața lui Ricardo, Jenny face același lucru cu Forrest – vine, pleacă, se pierde în alte lumi – droguri, lumea hippie, relații toxice.

Lily vrea mereu mai mult – statut, bani, aventură; ea fuge de viața simplă.

Jenny fuge de trecutul traumatic și își caută libertatea, dar ajunge în situații distructive.

Ricardo o iubește obsesiv, constant pe Lily; Forrest o iubește necondiționat pe Jenny fără să o judece vreodată.

Lily e calculată și oportunistă, manipulatoare, rece, mitomană.

Jenny e mai degrabă o victimă a trecutului.

Ambele pleacă, ambele se îmbolnăvesc și sunt îngrijite, ambele mor iubite de băieți buni.

În ambele cazuri femeia e furtuna iar bărbatul e ancora.

Povești.

Și da, sunt de acord cu Ricardo când spune: “A râs din toată inima când m-a întrebat despre planurile mele de viitor, și eu i-am răspuns: Să mor de bătrânețe la Paris”.