Despre valori 1

Spune-mi ce valori ai ca să îți spun cine ești.

Exercițiul e util peste tot: în societate, pe stradă, la job, acasă, în familie sau printre prieteni, în vacanță în țară sau în altă țară etc.

Valorile sunt principii călăuzitoare în viață – îmi structurează comportamentul, repere în funcție de care fac sau nu anumite lucruri.

E ca la stop: când o valoare indică verde, trec. Când indică roșu, nu numai că nu trec, mă și întorc. Iată câteva cu verde:

1. Munca, pentru că:

• Îmi place să fac ceva cu capul și mâinile mele, îmi place să învăț, îmi place să muncesc împreună cu alții, mă bucur să fiu util. În cartea „Stâlpii pământului” de Ken Follett, eroul meu este Tom the Builder, pentru că el construiește ceva cu pasiune.
• Neavând avere, neaparținând unei familii bogate și influente, nefiind privilegiat, am înțeles că nu pot reuși decât prin muncă, efort, merit.
• Am dat examene de admitere la liceu, la facultate, la organizații internaționale, la companii; la toate examenele am muncit; pe cele mai multe le-am luat, pe unele nu.
• Mi-a plăcut să muncesc peste program, era și liniște în birou; am lucrat mai mult decât ce mi se cerea, ca să cresc, să acumulez cunoștințe și competențe, să îmi depășesc condiția.
• Am avut și norocul să fac meserii foarte frumoase (jurnalism, diplomație, comunicare, evenimente, PR, cercetare de piață, employer branding), pentru care am muncit cu entuziasm.
• Tot ce am obținut a fost prin muncă, de aceea valorizez meritul personal, de aceea îi respect și pe alții care fac ceva cu mintea și cu mâinile lor.
• Munca a dus la realizări, care mi-au produs bucurii, e atât de simplu.

2. Educația, pentru că:

• M-a construit, m-a ajutat să aflu câte nu știam, să aflu de ce am nevoie ca să reușesc în viață, ca să trăiesc bine, să pot ajuta și pe alții.
• Mi-a definit personalitatea, mi-a influențat caracterul, mi-a trasat direcții (și limite) în lumea înconjurătoare, mi-a setat valorile, a decis felul în care mi-am ales prietenii.
• Mi-a transmis cunoaștere, mi-a crescut nivelul de înțelegere a lumii, mi-a oferit explicații științifice, m-a ajutat să fiu mai sănătos decât alții, mi-a crescut șansele în fața altora mai bine situați social, m-a ajutat să ajung să fiu mai bun atât pentru mine, cât și pentru cei din jur.
• Educația a fost alimentată de curiozitate, de aceea am mers la biblioteci, am citit ce am găsit, am stat de vorbă cu oameni interesanți, de la care am avut ce învăța (e senzațional să ai mentori! Profesorul de română din liceu a fost unul dintre ei); am împrumutat cărți de la oameni mai deștepți ca mine, care m-au îndrumat.
• Educația m-a obligat să încerc mereu să văd „the big picture”, ca să înțeleg dacă văd doar 1 cm pătrat din elefant sau dacă îl văd pe tot; dacă greșesc sau dacă gândesc bine.
• Educația, însoțită de cultură (artă, literatură, mod de trai, tradiții etc.), m-a condus la civilizație, mi-a lărgit orizontul; asta contează în societate și pe piața muncii.

3. Disciplina, pentru că:

• Îmi organizează ideile, munca, viața; așa cum stau cărțile în bibliotecă (pe domenii – literatură, sociologie, istorie, comunicare, pictură etc. – în ordinea alfabetică a autorilor), așa îmi doresc să stea și lucrurile și ideile în viața mea (evident, nu stau așa mereu, că nu se poate, dar am o țintă).
• Admir lucrul bine făcut (polonezul Tadeusz Kotarbinski a scris în 1955 un „Tratat despre lucrul bine făcut”, tradus la noi în 1976); când am ceva de făcut, mă documentez și încerc să fac acel lucru la nivelul „state of the art” în acel moment, dacă am condițiile necesare.
• Disciplina crește un pic controlul asupra lucrurilor care se întâmplă, îmi creează un anumit confort; ea nu intră în conflict cu următoarea.

See Also

De ce se fac unii spioni. Ca să fie invidiați

4. Creativitatea, pentru că:

• Ea asigură progresul societății, trage economia în sus, ea conduce oamenii să facă lucrurile altfel (cu mașina în loc de căruță, cu smartphone-ul în loc de TV alb-negru etc.), ea răspunde nevoilor, creează noi nevoi (tabletă, smartwatch etc.).
• Mă obligă să citesc, să am mintea deschisă, să văd cum gândesc alții, să mă compar cu cei mai buni, să vin cu idei; simt că sunt în competiție, sunt obligat să fiu diferit. Îmi face plăcere să văd ce au făcut creativii din agenții, de la noi și din alte țări, să mă inspir din ideile lor.
• M-a ajutat să mă diferențiez. E general valabil nu numai în meserii precum marketing, comunicare, modă, design, arhitectură, nutriție, artă, ci și în toate momentele de viață (chiar și la botezul copilului meu am prezentat invitaților un scurt PowerPoint, dar cu umor).
• Mă ajută să fiu deschis la schimbare, pe care uneori o îmbrățișez cu entuziasm (am fost printre primii care au avut tabletă în România, am sunat la Apple la Amsterdam s-o livreze la Paris, când în România nu livrau).
• Îmi provoacă satisfacții, crește stima de sine.

5. Plăcerea, pentru că:

• A fost greu în perioada de dinainte de 1989 și ani după; nu am avut jucării, casetofon, bicicletă, blugi, nu am ieșit din țară etc. Decembrie 1989 m-a prins cu 2 perechi de pantofi, 6 cămăși, 200 de cărți, 15 discuri de vinil.
• Am muncit aproape 4 decenii și mi-am permis să îmi cumpăr pantofi, cărți, muzică, să călătoresc, să merg la film, teatru, operă, la muzee, lucruri care îmi fac plăcere. Acum am mai multe haine și cam 6000 de cărți.
• Trăiesc frumos, în anumite limite: mă îmbrac frumos, îmi ofer mici bucurii, precum o tartă cu căpșuni, o carte, un concert, o expoziție, o conferință, o masă la un restaurant special, o călătorie; și știu să fac și plăcintă cu mere fără zahăr.
• E o plăcere să stau de vorbă cu oameni inteligenți, pe care îi admir.
• Mi-a făcut plăcere să îmi mobilez și decorez apartamentul cu câteva elemente Art Nouveau, altele clasice, cu câteva tablouri de care nu mă plictisesc.
• Munca aduce bani care îmi permit să contribui la creșterea copilului în condiții pe care eu nu le-am avut: hăinuțe, cărți, carioci, mașinuțe, LEGO, Fun to Fly, karting, sport, călătorii etc.

6. Frumosul, pentru că:

• Mi-am propus mereu să trăiesc frumos, să fac lucruri frumoase. Nu e prea atrăgător să îți propui să faci în viață numai lucruri urâte, deși multora le-a ieșit, le iese zi de zi.
• Frumosul ar fi principiul (care invită și dimensiunea morală), frumusețea ar fi expresia fizică percepută a lui.
• Am copilărit într-o lume urâtă (a altora era groaznic de urâtă), am învățat să apreciez puținul frumos în orice vedeam, trăiam. La liceu, la facultate, trăiam într-o lume cu cărți, muzică, teatru, filme (la Cinemateca Eforie), colegi, prieteni, încercând să ocolesc realitatea politică, economică, socială. Alegând partea frumoasă a lucrurilor, a fost mai ușor de îndurat. (Astăzi am spune că trăiam într-o bulă; nu era de Facebook, ci de books).
• Abraham Lincoln spunea: „Poți să te plângi că tufele cu trandafiri au spini sau poți să te bucuri că tufele cu spini au trandafiri.”
• Și așa s-a creat reflexul: văd și ce e frumos, și ce e urât la un om, la o casă, la un film, într-o relație, la un job, într-o situație, și aleg partea frumoasă; bineînțeles, când partea frumoasă tinde spre zero, plec.
• Poporul român îl are pe Făt-Frumos, nu a simțit nevoia unui Făt-Urât. Făt-Frumos are toate calitățile necesare unui erou: curajul, dreptatea, tăria fizică și spirituală, inteligența, dragoste neclintită. Făt-Frumos are valori, el își respectă întotdeauna jurământul dat împăratului. Făt-Frumos are cal (alb), și după ce depășește toate obstacolele, ia și fata – frumoasă – de soție.
• Am trăit într-un oraș gri (Bucureștiul anilor comuniști), cu blocuri gri, cu suflete gri, cu sărbători gri. Azi orașul e mult mai viu, modern, conectat, colorat, plin de viață. Iar eu am compensat în ultimii 35 de ani cu multă culoare, cu cravate colorate, cu tablouri colorate, cu călătorii colorate, cu idei pline de culoare, evitând pe cât posibil ființele cu suflet gri.
• Am trăit în apartamente urâte, pe care le-am înfrumusețat cum am putut; acum trăiesc într-un apartament frumos, cu cărți, CD-uri, tablouri, oglinzi (și am avut și trei pisici, frumoase). Andrei Pleșu scria: „a locui e altceva decât a te adăposti”. Când eram mic, tata îmi zicea că visez la cai verzi pe pereți. Azi am un mic tablou cu un cal verde, pe un perete.
• Am vizitat locuri minunate oferite de natură, de la Lacul Bâlea la Delta Dunării, de la Peștera la Cheile Bicazului, de la Gorges du Verdon la Cascada Niagara etc.
• Am vizitat locuri de punere în scenă a frumosului: muzee, palate, galerii, case, magazine, străzi, poduri (Alexandre III).
• Am călătorit în cărți frumoase, precum cărțile de poezie ale lui Emil Brumaru (mai demult) sau Iv cel Naiv (recent).
• Am ascultat concerte frumoase, de la Rapsodia Română 1 la Concertul nr. 5 de pian „Imperialul”, de la Hora Staccato la Anotimpurile lui Vivaldi, de la Carmen la Figaro etc. Uneori, la sfârșitul unei zile de vară pline, frumoase, reușite, am putut fredona încet, văzând soarele cum apune, „O sole mio”.
• Am văzut campanii de publicitate, de comunicare, de CSR, am văzut mii de exemple de frumos. Toate acestea m-au îmbogățit.
• Am avut haine urâte, acum port haine frumoase, mă simt bine. Și haina e un limbaj recunoscut de actorii sociali, uneori spune mai multe decât cuvintele; Roland Barthes, Gilles Lipovetsky și mulți alții au scris despre asta.
• Când am avut un birou, am încercat să îl înfrumusețez, cu plante, cu un tablou.
• „Frumusețea poate fi văzută în toată strălucirea ei pe vremea când, prinși într-un cor preafericit, unii însoțindu-l pe Zeus, alții în suita altor zei, contemplau divina priveliște ce te umplea de bucurie, simțindu-se inițiați într-una din acele taine despre care poți spune cu dreptate că naște cea mai aleasă dintre fericiri.” Platon, Phaidros, 250b… „Dar iată că numai frumuseții i-a fost sortit să se înfățișeze atât de limpede privirii, ea singură menită pentru iubirea noastră” (250d).
• „În Renaștere există o Frumusețe de dincolo de simțuri, admirată înăuntrul Frumuseții sensibile. Există un caracter magic al frumuseții naturale, care apare în operele lui Della Mirandola și G. Bruno. Astfel, Frumusețea primește aceeași demnitate ca și Binele și Înțelepciunea. De asemenea, în Renaștere întâlnim Marea Teorie: elementul esențial al acestei teorii îl constituie ideea de proporție, cea de simetrie și cea de armonie.”
• Umberto Eco, în Istoria frumuseții, vorbește despre frumusețe ca proporție și armonie, despre rațiune și frumusețe, sublim, frumusețea romantică, frumusețea mașinăriilor etc.
• Cum reacționăm când vedem o mașină frumoasă? Îmi aduc aminte de Roland Barthes, care scria în Mitologii (1957): „Cred că automobilul este astăzi echivalentul destul de exact al marilor catedrale gotice: mă refer la o mare creație a timpului, proiectată cu pasiune de artiști necunoscuți, consumată după chipul ei, dacă nu în utilizarea sa, de către un popor întreg care-și însușește un obiect perfect magic.”
• Pentru frumusețea fizică există o piață uriașă. În 2025, valoarea pieței mondiale de produse cosmetice și beauty a fost estimată la peste 800 miliarde de dolari americani.
• Frumosul în viața individuală și de grup include și frumusețea minții și a acțiunii, faptele frumoase, are deci și o dimensiune morală, nu doar estetică. Dacă frumos ne purtăm, frumos iradiem în jur. Omul este frumos prin valori, atitudini, comportamente – respect și ajutor pentru semeni, înțelegere, toleranță, bunăcuviință etc.
• Am cunoscut oameni urâți la suflet, care m-au rănit; am plecat de acolo. Încerc mereu să mă apropii de oameni cu minte și suflet frumos, cu care pot face lucruri frumoase.
• Al. Baumgarten îi conferă artei un sens pozitiv. Frumosul devine un principiu.
• Fr. Schiller afirmă faptul că arta este fiica libertății și că „Frumosul este libertatea sub formă aparentă”. Schiller este de părere că omul, pătruns de sentimentul Frumosului, capătă predispoziția pentru săvârșirea actului moral.
• Immanuel Kant spune că „Frumosul este simbolul binelui moral.”
• Ralph Waldo Emerson spune că „Dragostea de frumusețe este Gust. Crearea de frumusețe este Artă.”

7. Binele, pentru că:

• Aceasta este pentru mine calea civilizată de a trăi: a fi bun + a face bine = calea de a obține ce dorești, cooperând, într-o lume civilizată. (Unii obțin rezultate și pe alte căi, ține de valorile fiecăruia.)
• Vorba dulce mult aduce. Dacă vorbești / ceri frumos, obții mai multe decât dacă terorizezi. Bunica îl determină cu blândețe pe nepot să își strângă jucăriile, prietenul îi șoptește celuilalt că e mai bine să laude noua coafură a soției, un coleg senior îi explică cu tact angajatului junior cum se poate rezolva o problemă etc.
• Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. În secolul trecut, mi-am promis la un moment dat că, dacă o să ajung șef, nu o să mă port cu membrii echipei așa cum s-au purtat unii șefi cu mine. M-am ținut de cuvânt.
• Bine faci, bine găsești. În general funcționează, primești ce-ai semănat. Sunt și unii care te uită după ce le-ai făcut un bine, asumi.
• Mă port cu ceilalți așa cum aș dori să se poarte și alții cu mine. Am obținut, de cele mai multe ori, de la oameni rezultate prin cooperare, vorbă bună, schimb de idei.
• Nu am făcut nimănui rău intenționat; dar am făcut greșeli.
• E atât de reconfortant să fie oamenii buni cu tine. Când cineva mă ajută, mă simt minunat.
• Binele este valoarea dată de o acțiune individuală în sensul dorit din punct de vedere moral, acțiune motivată de înțelegerea mediului înconjurător și a oamenilor (prin empatie). Un set de acțiuni bine executate pledează pentru ceea ce este bun pentru individul însuși.
• Persoana inspirată de un ideal umanist e preocupată de „a face maximum de bine și minimum de rău”, anume cel mai mare bine posibil pentru cel mai mare număr de oameni posibil.
• Acțiuni care fac bine:
  – Ne facem meseria cât mai bine, pentru bunăstarea noastră, a familiei, a companiei, a comunității, a țării
  – Ne facem bine prin stilul de viață (ce mâncăm, cum facem sport, cum ne îngrijim sănătatea etc.)
  – Facem bine copiilor, părinților, bunicilor, prietenilor, vecinilor, colegilor, comunității, necunoscuților etc.
  – Ne educăm copiii cât putem mai bine
  – Transmitem celorlalți o filozofie a binelui care duce la fericire
  – Participăm la acțiuni umanitare, facem donații, manifestăm grijă pentru o persoană bolnavă, ajutăm pe cineva aflat în dificultate, participăm la acțiuni de CSR etc.
• Binele este răsplătit cu un anumit confort. Conduita virtuoasă (să acționezi bine) și fericirea (să fie bine) converg. Binele realizat va fi în cele din urmă răsplătit.
• Theodore Roosevelt: „Unicul ingredient important în formula succesului este să știi să fii prietenos cu oamenii.”